Se apropie clipa după care tânjesc de vreo 2 luni fără încetare. Exact, sâmbătă plec la Sibiu. Cum am mai spus într-o postare mai veche, începe "Viața mea vol. 2". Cineva îmi spunea că aș fi sugerat faptul că eu aș pleca dezamăgit sau alte chestii de genul. Total greșit, nu plec deloc dezamăgit, din contră...plec împăcat sufletește în legătură cu aproximativ tot.
Vreau să fac clară o chestie în legătură cu plecarea asta. Entuziasmul meu nu se datorează faptului că vine studenția, ci faptului că am ocazia să iau totul de la 0. Nu urmează un alt capitol din viața mea, ci un alt volum. Și mulți dintre noi, din generația mea, trecem prin același lucru, doar că eu îl privesc cu niște ochi mult mai largi și cu niște sentimente mult mai intense. Trebuie să recunosc că e și distanța care mă desparte de casă, asta mă face să privesc lucrurile mai intens și cu un pic mai multă maturitate, dar nu vreau să exagerez că la 19 ani prea multă maturitate nu-ți aduce tocmai respect, ci te cam marginalizează. Sunt de părere că oamenii se înțeleg între ei în funcție de vârsta psihologică, nu fizică, dar e doar o părere.
Eh, mai e puțin până ajung acolo și abea atunci mă voi convinge dacă toată așteptările și sentimentele astea intense și-au avut rostul. Până atunci mai sunt câteva zile în care trebuiesc rezolvate niște ultime socoteli.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu