Nimicuri de vară ...

Gata, aseară am făcut botezul la casă...cu vin de casă. Chiar mi-era dor s-o ard așa ca aseară, să-mi bag pula. Un vin, o bere, ceva afumătură și destul de multă voie bună. Mai puțin marele final când a trebuit să încerc să mă culc și mă luau toți dracii că se învârtea întregul mediu înconjurător, dar în rest toate bune și frumoase. În principiu, încă aștept Sibiul să-mi bag pula.
P.S.: Felicitări Clau-gol! Muie clanul Becali !
Hai s-o ardem frumos

Încă o premisă fără concluzie ...

S-a instalat monotonia, plictiseala și aștept cu brațele deschise involuntar și depresia. Impactul ăsta cu mutatul a fost mai rău decât mă așteptam. Nu numai că mă simt străin aici, dar parcă mă simt străin și de unde am plecat. Aseară am fost în oraș cu gândul că o să-mi revin cât de cât din starea asta negativă. Fix pula, mai rău m-am afundat.
Stăteam singur în apartament luptându-mă cu gânduri albe și când zic gânduri albe nu mă refer la gânduri bune, ci la gânduri fără vreo esență, fără vreun subiect. Încerc să iau totul ca pe o moarte clinică. Și revenirea va fi plecarea la Sibiu. Aștept evadarea, evadarea din monotonie, din peisajul ăsta pictat color de un daltonist.
Pula mea, altă variantă n-am decât să aștept bine-mersi. Cu puţin noroc o să merite aşteptarea şi o să fie o viaţă bună.
Între timp sănătate şi voie bună !

S-au dus...

Ce s-au dus? Simplu, cei 15 ani de stat în Păltiniș, la bloc, pe str. Cristianul, nr. 26, bl. 156 H, ap. 1 (în caz de amendă tot adresa asta o dau). S-a terminat cu frecat menta la Alin în spate sau la băncuțe, cearta cu bătrânii senili care parcă erau setați pe chestiile astea. Dar ce mai contează? Oricum într-o lună jumate am plecat la facultate, departe de casă, poate ocazia perfectă să-mi iau viața de la capăt. Chestia asta mă motivează cât de cât și sunt entuziasmat.
Pe lângă asta s-au dus și alea 4 zile de mare cu care mă tot dădeam eu mare. M-a costat chestia asta, tocmai din această cauză nu voi vorbi nimic despre mare.
Atât am avut de spus. Sănătate!

Mi-e dor de ... MARE !

Mâine noapte se pleacă la mare, singurul loc unde toate gândurile și sentimentele mele sunt de bine. Atât am de menționat pt azi.
Pe lângă asta, oficial mi-am dormit ultima noapte în apartament, deci s-a terminat ciclul Păltiniș. Asta e, trecem mai departe.
Mi-e dor de...
MAREEEEEEEEEEEEEEE

Indolență, dezamăgire = Banalitate

Încă un an, încă o dezamăgire. Cel mai urât e faptul că lucrurile păreau că se îndreaptă. Pt necunoscători eu vbesc de faptul că aseară Dinamo a luat un 3-0 jenant la Split în meciul cu Hajduk, după ce în tur bătuseră ai noștri cu 3-1. Din păcate, se pare că indolența asta s-a transformat într-un virus ce se transmite mai departe, de vreo câțiva ani încoace de la jucător la jucător. Principala greșeală a avut loc până ca meciul să înceapă și anume concepția de joc defensiv, în condițiile în care se știa foarte bine de randamentul scăzut al apărării dinamoviste și pe lângă asta de forța atacului.
În prima repriză dinamoviștii au ținut locul unor jaloane mobile, remarcându-se probabil prin lipsa de inspirație la nivel de strategie, de viziune asupra jocului și alte asemenea aspecte. 2 goluri ale croaților rezultate în urma unor greșeli defensive (Vukusic 12, Brkljaca 23) și un gol splendid al lui Tomasov in minutul 38 au stabilit scorul final încă din prima jumătate a meciului.
În repriza a 2a dinamoviștii și-au făcut simțită prezența prin câteva ocazii bune, dar norocul lor a fost deasupra ambiției noastre. Trebuia un singur gol să ducă meciul în prelungiri și cel puțin 2 să ne calificăm, dar nu a fost să fie.
De remarcat că pe lângă petardele obișnuite ale echipei (Scarlatache, Moți, Homei) s-a alăturat acestui grup infam și N'Doye (cel puțin pentru meciul ăsta), cel care de obicei dădea tonul la agresivitate și împingea echipa de la spate. Un plus mare pentru Adrian Cristea care, în opinia mea, a făcut cel bun joc al său de până acum, păcat că în asemenea circumstanțe.
Una peste alta nervi, pumni în pereți, nestare, aruncat cu diverse obiecte prin casă și-așa mai departe. Pe lângă asta a picat și netul și atunci mi s-a pus capac și am plecat din casă, m-am întors la 1 după-masă.
Măcar am luat sala cu 22, poate iau și eu în pula mea și orașul și am scăpat de altă grijă.
În concluzie, sănătate și la mulți ani.

Gramatica mă-tii.

Reiau prima frază:
Meritul pentru acest articol îi aparține Mirunei care e printre puținele persoane ce a reușit să mă facă să mă contrazic singur și culmea prin comun acord

Despre mine

Meritul pentru acest articol îi aparține Mirunei care e printre puținele persoane cu care a reușit să mă facă să mă contrazic singur și culmea prin comun acord. După cum știți mesajul primului articol era acela că mie nu-mi plac prezentările, care mă știți, mă știți cum sunt, care nu, îmi pare rău.
Sunt genul de om deseori încăpățânat, îmi susțin punctul de vedere cu orice preț. De exemplu dacă mie vaca mi se pare că e câine, eu susțin asta până începe vaca să latre și să se pișe pe copaci. Nu sunt Gigi-contra, dacă punctele noastre de vedere coincid, atunci ne vom înțelege, dacă nu, nu. Genul de om simplu, ușor de mulțumit și genul de om pe care îl poți cunoaște într-o oră(Mirule, mă știi de 24 de ore, deci mă cunoști la fel de bine ca toată lumea). Îmi place să mă afișez așa cum sunt de-adevăratelea și sunt mereu mulțumit de mine, de multe ori mulțumi și de propriile-mi greșeli.
Țin la detalii în orice fac, mi se pare că detaliile fac diferența în orice.
Defectul meu reprezentativ e caracterul temperamental, mă enervez destul de repede și fac urât, bine că-mi trece la fel de repede.
Nu pun suflet în tot ce fac, pun suflet doar în ceea ce-mi place să fac și nu-s genul care să-i sufere pe toți din jurul său, dar nici pe nimeni. Am criteriile mele, sufăr pe cine merită (în opinia mea).
Și zău că aș scrie mai mult, dar asta ar însemna să bag de la mine, chestie pe care n-am s-o fac, după cum am zis am un caracter simplu, calități + defecte (sare și piper).
Și acum, rămâne de văzut dacă m-am mințit singur și în același timp și pe voi. Asta rămâne la aprecierea voastră.

A da cu mucii în fasole/ Din lac în puț/ A o da din sârbă-n diaree

Băi frate, țin să precizez că tocmai am avut o trecere subită de la extaz la agonie. Nu știu câți dintre voi aveți drept cel mai bun prieten un mp3 player și câți dintre voi vă plimbați cu muzica în căști, dar eu o fac și mă relaxează mult de tot. Asta am făcut până acum și am studiat împrejurimile. Vreau să zic că am rămas cu un gust amar în gură și nu era de la alcoolul ce fermentează în mine de câteva zile. Bă e ca și cum fericirea ar avea oră de culcare, că zău dacă seara mai vreun zâmbet la cineva. E toată lumea deprimată și se pare că e ușor contagioasă starea asta. Frate și orașul ăsta e de așa natură. E poluat, pizda mă-sii, aici tragi pe nas involuntar.
Oricum, e de tot căcatul și sincer să fiu, abea aștept să plec la Sibiu și să scap de monotonia și depresia înconjurătoare. Știu că las în urmă 15 ani de ploieștean, dar m-am saturat până-n gât de sentimentul ăsta. Mă rog,toate bune și frumoase, mă bag la o sticlă de Cola, un film și repaus până mâine să o iau de la capăt.
Sănătate !

Chillăreală și voie bună

Nu mă întrebați ce am făcut aseară că ghici ce, nu-mi aduc aminte. Nici eu, nici restul Păltinișului care ne-am îmbătat ca porcii și din câte am înțeles unii au și uitat arta mersului biped.
Oricum, toate bune și frumoase, mahmureală, durere de cap, tot tacâmul. Pe lângă asta, am o stare de bucurie interioară, dar să-mi bag pula dacă știu de ce. Orice în jurul meu mă bine-dispune. Simt așa că trăiesc, că fac ceva, că viața e frumoasă când ești mahmur și nu mai ții minte ce dracu ai făcut cu o seară înainte și mai urmează o seară poate mai criminală. Dacă aseară am avut ceva rețineri că era tacsu lu ăla acolo și mi-era că-i spune lu tata și iar mă face bețiv ordinar (ciob de oală spartă), în seara asta chiar că nu mai am nicio reținere.
Acum aștept să se facă seară și să fac ce-am făcut până acum la orice majorat.
Sănătate :*