O doză de viciu într-un sevraj al succeselor

Pt mine o victorie a echipei mele de suflet este ca o doză de orice viciu care se consumă periodic, dar o victorie cu steaua este ca o variantă mai puternică a drogului respectiv pe care o iei o dată la mult timp pt că nu ți-o permiți. Și cum de la un timp am intrat într-un sevraj al acestor victorii, cea de-aseară aproape că a compensat pentru toată seceta. Mi-am asigurat un orgasm ce ține 6 luni (până-n retur).
Am văzut meciul într-un bar aici unde am avut surpriza, inițial neplăcută, să observ că este aproximativ plină de spurcați. La final surpriza a luat o întorsătură de toată frumusețea întrucât eram cam singurul cu un zâmbet larg și de nestăpânit pe buze.
În legătură cu ce s-a întâmplat pe teren spurcații au fost superiori, dar cineva îmi spunea mie că fotbalul se joacă pe goluri. Și așa e. Nu întreabă nimeni cine a jucat mai bine sau cine a dominat, ci pur și simplu cine a câștigat pentru că, până la urmă, d-asta îți chinui picioarele și plămânii, ca la final să vezi că ai dat mai multe goluri decât adversarii. Nu poți spune că ești satisfăcut doar cu gândul că ai jucat mai bine, e o pseudo-satisfacție. E ca atunci când sacrifici ani buni din viața ta pentru o femeie, iar ea te lasă pentru 2 cm de pulă în plus.
În concluzie, mi-am asigurat încă 6 luni de dat la muie la steliști, așa că vă las și MUIE sTEAUA !

A cui este vina, Răzvane?

Iar ne-au furat ăștia băi frate, iar pierdem un turneu din final din cauza arbitrilor. De aproape 10 ani ne tot fură arbitrii și noi nu mai ajungem la turnee.
Dar oare așa să fie? Hai să ne gândim cum am fi simțit înfrângerea cu Franța dacă am fi bătut mare echipă a Albaniei și multipla campioană oceanică Belarus. Ne tot ascundem într-un lan de scuze, dar până când? Se va sfârşi şi ăsta la un moment dat şi atunci ce faci, Răzvane? Când vei da dovadă de coloană vertebrală? Chiar nu este evident că nu poţi mânui o echipă naţională? Ai puţină demnitate şi lasă pe altcineva la cârmă că altfel se scufundă vasu' şi barem nu o să-l dărâme vreun iceberg uriaş, ci vreun dop de Cola plutitor pe marea fotbalistică. Decebal n-a fost ucis de romani, s-a sinucis cu demnitate. Sinucideţi şi tu cariera de antrenor şi vei avea măcar o fărâmă de demnitate, nu ne mai omorî nouă nervii, ne-am săturat să ne demonstrezi cum un fiu poate fi opusul tatălui său. Pleacă, lasă-ne!

Starea generală e de bine

S-a dus și prima săptămână de facultate și pot să trag așa o concluzie de început. Vreau să spun că am nimerit într-un loc ideal. Și pe lângă asta am nimerit printre niște oameni de nota 20. Deja au început ieșirile, caterincile și conturarea unui grup bun. Nu vreau nici să mă îmbăt cu apă rece, dar nici să mă scald în pesimism în legătură de cât de unit sau separat va fi grupul. Vreau să-mi intensific starea actuală și să mă bucur de ea cât se poate de mult.
Orașul ăsta mi se pare de vis. E exact genul de loc în care aș vrea să mă plimb pe stradă cu căștile în urechi pe melodia "Azi nu" și să port ochelari de soare "să nu se vadă starea de tranziție". Aici pur și simplu se degajă o stare de veselie. Nu vreau să par vreun romantic incurabil, dar față de locul în care vin eu, schimbarea a fost radicală.
Oricum, până acum numai de bine.
No, bine, ne mai auzim. Servus !

Libertate, frate, poate facultateeeee

YUHUUUUU,YAHAAAAA, YABBA-DABBA-DOOOO
În primul rând, îmi cer scuze pentru întârzierea postării, dar abia astăzi mi-au băgat net.
În al doilea rând vreau să vă spun că visul nu mi s-a îndeplinit, ci pur și simplu s-a autodepășit. E mult mai mișto față de ce mă așteptam și beneficiez de absolut toate condițiile necesare și dorite.
Nu aberez acum că încă mă bucur de orgasmul spiritual datorat faptului că mi-au băgat net.
Așa că...sănătate !