sâmbătă, 31 iulie 2010

Mici defecțiuni de memorie

www.ilariant.ro nu .com

Mici defecțiuni de memorie

La multi ani Muppets/Alecs/Stincosu' :*

Da bă, la mulți ani. Țin să fac publică această informație, deci dacă primești mesaje pe telefon și azi e de la mine și ma scapi și pe mine de datorie :)).
Mă rog, nimic interesant legat de azi, nici măcar ziua lu' ăsta nu e, a fost ieri, da' azi e majoratu', alt motiv de băutură, alt motiv să-mi pierd memoria și să mi se rupă filmu' pe la 12 și să nu știu cum dracu' am ajuns acasă.
Una peste alta, am o stare așa de relaxare și nu vreau să fiu deranjat din integrarea mea în absolut și diseară din integrarea în J&B, Stalinskaya și-asa mai departe. Stau, ascult muzică în căști că așa îmi place cel mai mult, să ascult pentru mine, să nu știe toată lumea ce ascult eu, mai ales cei cărora le-am zis că sunt rapper să nu știe că ascult și câte-o manea, că pula mea, oameni suntem.
Și ca să nu uit, vă recomand să vizitați site-ul www.ilariant.com . Vă spun așa pe scurt, că pe larg găsiți acolo. Sunt 4 prieteni din Zalău, studenți la Cluj, care fac tot felul de filmulețe amuzante rău în opinia mea. Și eu am aflat de ei de pe blogul altui prieten, nu dau nume, o să-l numesc MuieSteaua, (știe el de ce) și chiar mi se par amuzante rău filmulețele lor.
În concluzie nimic până acum, îmi văd de chillăreala mea.
Sănătate și voie bună !

vineri, 30 iulie 2010

29 iulie 2010

Zău că titlu potrivit pt ziua de ieri n-am găsit. Am făcut destul de multe ca să pun un titlu anume. Am avut o zi arhiplină și obositoare de am căzut lat aseară. Nici bășinile nu le-am mai simțit în somn, dar sunt sigur că au existat și spun asta după duhoarea în care m-am trezit azi-dimineață și care-mi predomina camera.
Mă rog, astea-s detalii nesemnificative așadar să trec la subiect cu ce-am făcut ieri. La 5 dimineața m-am trezit și m-am chinuit să-l fac și pe Ciprian să facă același lucru că altfel mai ajungeam la Sibiu din pulă. Am reușit după vreo 20 de minute de vorbit în șoaptă încât îmi intrase în reflex de zici că eram vreun surdo-mut. Pe la 6 fără ceva am decolat spre partea cealalta a Carpaților și trebuie să mă obișnuiesc cu astfel de drumuri că mă așteaptă un căcălău de aventuri d-astea despre care, sincer să fiu, sunt destul de entuziasmat. Una peste alta drumul bun, 3 ore, viteză pe serpentine de mi-au țâțâit chiloții, dar am ajuns sănătoși. P-acolo am ars-o vreo 2 ore cu semnat acte, predat diplome, plimbări ba pe la facultate, ba pe la rectorat cu căminul pizdii și-așa. La întors am dormit vreo 20 de min până m-a sunat Cubanezu să mă întrebe când ajung, cu ce plecăm la meci și pula-n pizdă. Aglomerația pizdii pe drumul dinspre munte, grabă d-aia nenorocită de zici că eram în vreun film polițist și trebuia să ajung să dezamorsez vreo bombă ca altfel bubuia lumea.După toate astea, ajung la gară și la gară ce se întâmplă? 60 de minute întârziere la tren. Păi să nu faci abuz de CeAtârnă și să le umpli frigiderul de carne? Exact asta am făcut și eu. În drum spre București 2 țigănci făceau planul de bătăie pe unde să intre în stadion să vândă semințe. Antonescule, unde ești bătrâne că s-au înmulțit ăștia ca gândacii? Am mai tras vreo 20 de minute de somn în tren că prea rupt eram și astfel mi-am umplut ghiozdanul de bale.
La București nimic interesant, am fost cu Cioco s-o viziteze pe cumnată'sa, am ars-o aiurea. Toate astea până la meci. Când mergeam spre stadion parcă trecuse orice sentiment de oboseală și disconfort. Eram în lumea mea și nimeni nu mă putea răpi din starea aia. Ne-am întâlnit cu Racu (dacă citești asta, țin să-ți mulțumesc încă o dată pt favoarea făcută și că m-ai scutit de cheltuit încă vreo 30 ron să vin eu la București personal pt bilete), am luat bilete și am mai stat la o vorbă la o alte alea.
S-a făcut momentul să intrăm în stadion și ca de obicei la meciuri mari îmbulzeala pulii și organizarea pizdii, deci fac casă bună. După toate controalele în ghiozdan, 4 filtre de jandarmi, când să intru văd că idiotul de Cioco îmi dăduse biletul de la Peluza 1 și turnichetul nu-mi recunoștea biletul. Dăi și întoarce-te, sună-l pe negru și mi-am recuperat biletul și am intrat exact la fluierul de început. Nu prea am ce să zic de atmosferă, la meciuri mari mereu a fost așa, ți se făcea pielea de găină, păcat că nu mereu. Dar totuși mă simțeam în lumea mea și simțeam că aparțin de undeva. Într-adevăr, ceva frumos de tot, păcat că prima repriză am stat singur, între necunoscuți că mă pierdusem de grup și nu stăteam să-i caut în marea aia de oameni. Oricum, asta nu m-a împiedicat să-mi manifest sentimentele și să fiu răgușit după doar 45 de minute (+ prelungiri) de cântat. A fost ceva de vis, victorie, cântece, culori, torțe, fumigene.
La întoarcere nu mare lucru, Gara de Nord, rapid spre Ploiești Sud, oboseală multă. Ajunși în Ploiești direct taxi și Păltiniș. În casă duș și lat in pat, somn de 12 ore.
Am postat și azi, deci mă mențin.
Sănătate și la mulți ani (știe el cine).

miercuri, 28 iulie 2010

Ne delectăm cu încă un căcat de decizie de ordin politic

Băi fraților, nu-s eu vreun om de cultură, nu pot să zic că m-a pasionat vreodată ceva de genul ăsta, dar măcar am apreciat si am susținut pe cât posibil chestiile astea. Și ca să n-o mai frec aiurea cu introduceri și pula mea, trec la subiect.
Primarul ploieștean, Andrei Volosevici, mai scoate încă un excrement politic prin decizia de a desființa Teatrul Toma Caragiu. Un motiv concret nu știu nici eu, nu prea sunt în domeniu, dar din câte am înțeles e nevoie de multe concedieri că pula mea, că nu-s bani, că nu-s fonduri etc.
Păi bă burtoșilor, cum v-ați gândit voi să începeți tocmai cu instituțiile de cultură? După ce că și-așa pt mulți astea sunt SF-uri, le mai și închideți? După ce sunt cam singurele delicateți culturale pt. creierele noastre afumate, ni le luați din meniu?
Mă frate, nu sunt mare fan al teatrului, n-am mai fost la un teatru de un căcălău de timp, dar imi aduc aminte cand eram clasa I, a IIa și ne ducea învățătoarea la teatru să vedem tot felul de comedii special făcute pt mucoși d-ăia ca noi. Nici atunci nu eram mare fan al teatrului, dar mă gândeam mereu ca după fiecare piesă înfundam Mc-ul și eram cel mai fericit copil. Era bucuria mea și a fiecărui copil d-ăsta. De ce vreți să luați bucuria copiiilor? Măcar de dragul că îi duce la Mc după, că poate nu orice copil își permite și astfel îi oferi o rază de bucurie în pula mea.
Haideți să încercăm să facem ceva că ăștia or să ne ia și chiloții de pe noi. Măcar de mi-aș vedea budigăii in mâncarea lor, le-aș da de plăcere.
Dacă simți ce simt și eu îți las un mic link și mai departe te descurci.
http://www.petitieonline.ro/petitie/semneaza/salveaza_teatrul_toma_caragiu_din_ploiesti-p20866051.html?msg_ok=1

Bonus:

marți, 27 iulie 2010

Inceput de viata virtuala

De ce asa? Simplu. Pentru ca mai tarziu o sa-mi dau seama ca tot eu sunt cel mai frecvent vizitator al propriului blog si o sa-mi vars plictiseala citind articole vechi si uitate. Stiu ca o sa-mi iau mai multe ignore-uri acum decat inainte pt ca o sa dau mai multe mass-uri.
Prezentare? Nu-i cazu', oricum nu intereseaza pe nimeni si daca intereseaza pe cineva ii trece.
Pentru inceput imi iau la revedere si ne vedem pe mess cand "FMM cu mass-u' ma-tii" va inlocui traditionalul "buna, ce faci?".
Sanatate !