Zău că titlu potrivit pt ziua de ieri n-am găsit. Am făcut destul de multe ca să pun un titlu anume. Am avut o zi arhiplină și obositoare de am căzut lat aseară. Nici bășinile nu le-am mai simțit în somn, dar sunt sigur că au existat și spun asta după duhoarea în care m-am trezit azi-dimineață și care-mi predomina camera.
Mă rog, astea-s detalii nesemnificative așadar să trec la subiect cu ce-am făcut ieri. La 5 dimineața m-am trezit și m-am chinuit să-l fac și pe Ciprian să facă același lucru că altfel mai ajungeam la Sibiu din pulă. Am reușit după vreo 20 de minute de vorbit în șoaptă încât îmi intrase în reflex de zici că eram vreun surdo-mut. Pe la 6 fără ceva am decolat spre partea cealalta a Carpaților și trebuie să mă obișnuiesc cu astfel de drumuri că mă așteaptă un căcălău de aventuri d-astea despre care, sincer să fiu, sunt destul de entuziasmat. Una peste alta drumul bun, 3 ore, viteză pe serpentine de mi-au țâțâit chiloții, dar am ajuns sănătoși. P-acolo am ars-o vreo 2 ore cu semnat acte, predat diplome, plimbări ba pe la facultate, ba pe la rectorat cu căminul pizdii și-așa. La întors am dormit vreo 20 de min până m-a sunat Cubanezu să mă întrebe când ajung, cu ce plecăm la meci și pula-n pizdă. Aglomerația pizdii pe drumul dinspre munte, grabă d-aia nenorocită de zici că eram în vreun film polițist și trebuia să ajung să dezamorsez vreo bombă ca altfel bubuia lumea.După toate astea, ajung la gară și la gară ce se întâmplă? 60 de minute întârziere la tren. Păi să nu faci abuz de CeAtârnă și să le umpli frigiderul de carne? Exact asta am făcut și eu. În drum spre București 2 țigănci făceau planul de bătăie pe unde să intre în stadion să vândă semințe. Antonescule, unde ești bătrâne că s-au înmulțit ăștia ca gândacii? Am mai tras vreo 20 de minute de somn în tren că prea rupt eram și astfel mi-am umplut ghiozdanul de bale.
La București nimic interesant, am fost cu Cioco s-o viziteze pe cumnată'sa, am ars-o aiurea. Toate astea până la meci. Când mergeam spre stadion parcă trecuse orice sentiment de oboseală și disconfort. Eram în lumea mea și nimeni nu mă putea răpi din starea aia. Ne-am întâlnit cu Racu (dacă citești asta, țin să-ți mulțumesc încă o dată pt favoarea făcută și că m-ai scutit de cheltuit încă vreo 30 ron să vin eu la București personal pt bilete), am luat bilete și am mai stat la o vorbă la o alte alea.
S-a făcut momentul să intrăm în stadion și ca de obicei la meciuri mari îmbulzeala pulii și organizarea pizdii, deci fac casă bună. După toate controalele în ghiozdan, 4 filtre de jandarmi, când să intru văd că idiotul de Cioco îmi dăduse biletul de la Peluza 1 și turnichetul nu-mi recunoștea biletul. Dăi și întoarce-te, sună-l pe negru și mi-am recuperat biletul și am intrat exact la fluierul de început. Nu prea am ce să zic de atmosferă, la meciuri mari mereu a fost așa, ți se făcea pielea de găină, păcat că nu mereu. Dar totuși mă simțeam în lumea mea și simțeam că aparțin de undeva. Într-adevăr, ceva frumos de tot, păcat că prima repriză am stat singur, între necunoscuți că mă pierdusem de grup și nu stăteam să-i caut în marea aia de oameni. Oricum, asta nu m-a împiedicat să-mi manifest sentimentele și să fiu răgușit după doar 45 de minute (+ prelungiri) de cântat. A fost ceva de vis, victorie, cântece, culori, torțe, fumigene.
La întoarcere nu mare lucru, Gara de Nord, rapid spre Ploiești Sud, oboseală multă. Ajunși în Ploiești direct taxi și Păltiniș. În casă duș și lat in pat, somn de 12 ore.
Am postat și azi, deci mă mențin.
Sănătate și la mulți ani (știe el cine).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu